Poem

"Tu, nemilos timp ce-n cale tot zdrobești/ Odată aruncat nu poți să te oprești/ Risipit în zi, ore sau minut/ Ești dus...și iară te-am pierdut/

Nu înțelegi nimic sau totul faci mai clar/ Nu vrei să stai în loc și lași un gând amar/ Ești tot ce vreau și tot nimic nu ești/ Tu aduci sentimente, tot tu le nimicești!/

Tu ne oferi fericire, dar măsurată-n clipe/ Sau ne-nveți suferința pe malul unei râpe/ Tu ne-mpletești în gânduri și tot tu ne dezlegi/ Tu ne hrănești cu vise și tot tu le renegi.../

Copil când eu eram, vroiam ca tu să zbori/ Acum că m-ai schimbat aș vrea ca tu să mori/ Să nu-mi mai poți lua, ce tu mi-ai oferit/ Oprește-te acum, ce treci necontenit?!"

                                                                                           Florin Norocea